PĂTIMÁŞ, -Ă, pătimaşi, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ♢ (Adverbial) Vorbeşte pătimaş. 2. (Înv. şi reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aş.

PĂTIMÁŞ adj. 1. v. pasionat. 2. v. părtinitor.

PĂTIMÁŞ adj. v. bolnav, chinuit, nefericit, nenorocit, nesănătos, schingiuit, sufe-rind, torturat.

pătimáş adj. m., pl. pătimáşi; f. sg. pătimáşă, pl. pătimáşe

PĂTIMÁŞ ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care este stăpânit de o patimă. Ataşament ~. A susţine ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă patimă. Atitudine ~ă. Privire ~ă. 3) înv. reg. Care suferă de o boală; bolnav. /patimă + suf. ~aş