PÁTOS s.n. Însufleţire pasionată; avânt, entuziasm. ♢ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire şi în scris); falsă însufleţire. – Din ngr. páthos fr. pathos.

PÁTOS s. v. animozitate, ardoare, avânt, ciudă, discordie, duşmănie, elan, en-tuziasm, gelozie, invidie, înflăcărare, înfocare, însufleţire, învrăjbire, necaz, ostilitate, pasiune, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, sentiment, simţire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

PÁTOS s. 1. avânt, însufleţire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvenţă, manierism, preţiozitate, reto-rism. (Un limbaj plin de ~.)

pátos s. n.

PÁTOS n. 1) Însufleţire plină de pasiune; entuziasm înflăcărat. 2) Fel de a fi pretenţios şi lipsit de naturaleţe (manifestat în scris sau în vorbire); emfază. /<ngr. páthos, fr. pathos

pátos s.n. (înv.) pardoseală.

PÁTOS s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forţă dramatică. 2. Înflăcărare, însufleţire, avânt, entuziasm. 3. Emfază, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].