PIÁTRĂ, pietre, s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură şi casantă răspândite la suprafaţa sau în interiorul pământului; (şi la pl.) fragment de dimensiuni şi de forme diferite dintr-o astfel de rocă; p. ext. material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse întrebuinţări, rocă naturală. ♢ Loc. adj. De piatră = a) neclintit; încremenit; b) greu; c) nesimţitor, insensibil; p. ext. rău. ♢ Expr. A scoate (sau a aduce etc. ceva) (şi) din piatră (seacă) = a face, a realiza, a obţine etc. (ceva) cu orice preţ, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutăţile. A pune cea dinţii piatră = a începe, a iniţia o acţiune, o lucrare etc. Piatră în (sau din) casă = fată nemăritată (considerată de unii ca o povară pentru familie). A sta piatră pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povară pentru cineva. A călca în piatră seacă = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-şi pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunţă, a rămâne ferm în hotărârea luată; p. ext. a se încăpăţâna. Fuge de scapără pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapă pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos şi rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simţi o mare nelinişte. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatră de pe inimă (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grijă, de o (mare) teamă; a găsi o soluţie care să puna capăt unei situaţii dificile. A nu (mai) rămâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) ţine etc. (nici) piatră de piatră (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lăsa (nici) piatră de piatră = a distruge, a nimici; a face praf şi pulbere. A număra pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defăima (pe cineva). ♦ (La pl.) Numele unor jocuri de copii care se joacă cu pietricele. 2. (În sintagma) Epoca de piatră = prima şi cea mai lungă perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră (I 1). 3. (Urmat de determinări care arata felul, întrebuinţarea sau modul de prelucrare) Bucată de piatră (I 1) prelucrată; obiect făcut dintr-o astfel de bucată. Piatra de moară. ♢ Piatră litografică = piatră de calcar cu structura foarte fină şi densa, care serveşte, în litografie, la prepararea clişeelor. Piatră de talie = piatră cu forme geometrice regulate, cu toate feţele bine tăiate şi cu muchii perfect drepte, care serveşte la executarea sau la căptuşirea unei zidării. Piatră de încercare = a) rocă silicioasă foarte dura folosită (în trecut) la verificarea purităţii aurului şi a argintului; b) fig. mijloc de verificare a capacităţii, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovadă, indiciu, mărturie. Piatră de temelie (sau fundamentală) = a) piatră care intră în construcţia fundaţiei unei clădiri şi care adesea este pusă cu prilejul solemnităţii ce marchează începutul construcţiei; b) fig. principiu sau element de bază, esenţial. Piatră unghiulară = a) piatră aşezată în colţul fundaţiei unei clădiri; b) fig. element de bază, fundamental. Piatră de ascuţit = bucată de gresie tăiată special pentru a folosi la ascuţirea unor obiecte tăioase; cute. Piatră preţioasă (sau scumpă, nestemată) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găseşte rar în natură şi se foloseşte de obicei la confecţionarea bijuteriilor. Piatră semipreţioasă = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ puţin răspândit în natură şi întrebuinţat de obicei la confecţionarea bijuteriilor de mai mică valoare. 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate, confecţionată din piatră (I 1) sau, p. ext., din os, din lemn etc. 5. (Pop.) Meteorit. 6. (Reg.) Greutate (de cântar sau de balanţă). 7. Precipitaţie formală din particule de gheaţă, care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenţi ascendenţi puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheaţă care formează această precipitaţie; grindină. II. P. anal. 1. Crustă de săruri minerale care se depune, cu vremea, pe pereţii unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide. 2. Substanţă calcaroasă, gălbuie sau negricioasă, care se formează uneori pe suprafaţa dinţilor neîngrijiţi; tartru. 3. (Med.; de obicei cu determinări care arată organul în care se formează) Calcul; p. ext. litiază. 4. Compuse: (pop.) piatră-acră = alaun (de aluminiu şi de potasiu); piatră-vânătă = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatră-de-var = carbonat de calciu; piatră-pucioasă = sulf (în formă de bucăţi). – Lat. petra.

PIÁTRĂ s. 1. v. rocă. 2. (GEOL.) piatră-de-var v. calcar; piatră ponce = spumă-de-mare, (înv.) piatră spumoasă. 3. (MIN.) piatră preţioasă = nestemată, piatră rară, piatră scumpă, (înv.) stemă; piatră rară v. piatră preţioasă; piatră scumpă v. piatră preţioasă. 4. (reg.) râşnitoare. (~ de moară.) 5. piatră funerară = (prin Ban.) zleamăn. 6. piatră de vin v. tartru. 7. v. tartru. 8. v. calcul. 9. v. calculoză. 10. v. grindină.

PIÁTRĂ s. v. aerolit, greutate, meteorit.

piátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. piétrei; pl. piétre

PIÁTR//Ă piétre f. 1) Rocă dură răspândită la suprafaţa sau în interiorul pământului, având diferite întrebuinţări. ♢ Epoca de ~ perioadă din istoria omenirii, caracterizată prin confecţionarea uneltelor şi armelor din piatră. Epoca pietrei cioplite paleolitic. Epoca pietrei şlefuite neolitic. ~ abrazivă rocă foarte dură, întrebuinţată la confecţionarea abrazoarelor. ~ ponce v. PONCE. ~ de mozaic amestec de minerale mărunţite, întrebuinţat la confecţionarea mozaicurilor. ~ litografică rocă sedimentară de calcar, folosită în litografie pentru confecţionarea clişeelor. ~ de încercare a) rocă foarte dură întrebuinţată pentru controlarea purităţii aurului şi a argintului; b) mijloc de control al capacităţii morale şi/sau fizice ale unei persoane. ~ preţioasă (sau nestemată, scumpă, rară) mineral cristalizat, transparent, strălucitor, de mare valoare, întrebuinţat pentru confecţionarea bijuteriilor şi a altor podoabe. ~ semipreţioasă mineral cristalizat, având o valoare mai mică decât piatra preţioasă. ~ filozofală a) substanţă miraculoasă, care, după părerea alchimiştilor medievali, poate preface toate metalele în aur şi poate vindeca bolile; b) mare descoperire. (A fi) tare ca ~a (a fi) foarte rezistent. A avea inimă de ~ a fi foarte crud, nemilos. A fi de ~ a fi nesimţitor. A scoate apă şi din ~ seacă a obţine ceva dorit în orice împrejurări. ~ acră sulfat dublu de aluminiu şi de potasiu; alaun. ~ vânătă sulfat de cupru hidratat. ~ de var carbonat de calciu. ~a iadului azotat de argint. ~ pucioasă sulf în formă de bucăţi. 2) Bucată dintr-o astfel de rocă. Clădire de ~. Drum de ~. ♢ ~ de ascuţit cute. ~ de moară fiecare dintre cele două pietre mari rotunde şi plate ale morii, care servesc pentru măcinatul grăunţelor. ~ de temelie a) piatră care se pune drept fundament la o construcţie; b) component fundamental şi esenţial pentru ceva. ~ de hotar a) piatră pusă pentru a marca un hotar; b) obiect care delimitează, separă ceva. ~ kilometrică piatră paralelipipedică, pe care se indică numărul de kilometri de la locul unde este aşezată aceasta până la o localitate. ~ în casă fată mare nemăritată (stătută), considerată ca o povară pentru familie. A pune prima (sau cea dintâi) ~ a iniţia ceva. A arunca cu ~a în cineva a aduce învinuiri cuiva. A nu lăsa (sau a nu rămâne) ~ pe ~ a distruge până în temelie, complet. A scula pietrele din somn a se împiedica. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o ~ pe inimă a se zbuciuma. A i se lua (sau a i se ridica) cuiva o ~ de pe inimă (sau de pe suflet) a scăpa de o stare sufletească apăsătoare, plină de griji şi de zbucium. Ori cu ~a de cap, ori cu capul de ~ oricum ai proceda, e tot rău. 3) Strat dur depus pe pereţii vaselor în care se fierbe sau se păstrează apă. ♢ ~ de vin tartru. 4) Substanţă calcaroasă care se depune pe coroana dinţilor; tartru dentar; detritus. 5) med. Concreţiune formată din săruri în unele organe interne (ficat, rinichi, etc.); calcul. 6) Fiecare dintre piesele jocului de domino sau ale altor jocuri de societate. 7) pop. Precipitaţii atmosferice sub forma unor bucăţele de gheaţă (provenite prin îngheţarea picăturilor de ploaie); grindină. [G.-D. pietrei; Sil. pia-] /<lat. petra

piatra semipretioasa albastra

piatră spartă folosită pentru fundaţii şi ramblee