PLAZ, plazuri, s.n. Piesă de sprijin aşezată în dosul cormanei, pe care se târăşte plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., scr. plaz.

PLAZ s. v. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire, talpă, tălpig.

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcâi, talpă, (reg.) bârsă, nadă, piept, plasă, plughiţă, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) v. butuci.

plaz s. n., pl. plázuri