PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s.f. Îndoire, înclinare a trupului în faţa cuiva în semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverenţă, respect; modestie. ♢ (În formule de salut) Plecăciune, părinte! – Pleca + suf. -ăciune.

PLECĂCIÚNE s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere.

PLECĂCIÚNE s. v. reverenţă.

plecăciúne s. f., g.-d. art. plecăciúnii; pl. plecăciúni

PLECĂCIÚN//E ~i f. 1) Aplecare a capului sau a corpului în faţa cuiva (în semn de respect sau de salut); închinăciune. 2) Atitudine respectuoasă şi umilă faţă de cineva; smerenie; ascultare. /a se pleca + suf. ~ăciune