SUPÚNERE, supuneri, s.f. Acţiunea de a (se) supune şi rezultatul ei. ♦ Respect. ♢ Loc. adv. Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – V. supune.

Supunere ≠ nesupunere

SUPÚNERE s. v. ipoteză, presupunere, prezumţie, prostituţie, supoziţie.

SUPÚNERE s. 1. v. subjugare. 2. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, (fig.) înfeudare, înge-nunchere. (~ unui popor străin.) 3. v. depen-denţă. 4. v. ascultare. 5. v. smerenie.

supúnere s. f., g.-d. art. supúnerii