POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reţine cu forţa (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.

POPRÍ vb. v. aresta, deţine, interzice, împie-dica, închide, întemniţa, opri, prohibi, propti, reţine, rezema, sechestra, sprijini, sta, susţine.

poprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. popreáscă

A POPR//Í ~ésc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereţi, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reţine prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti