POTENTÁT, potentaţi, s.m. Suveran sau şef de stat atotputernic, care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorită poziţiei sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus.

POTENŢÁT, -Ă, potenţaţi, -te, adj. Amplificat, intensificat, întărit; sporit. – V. potenţa.

POTENŢÁT adj. v. amplificat.

POTENŢÁT adj. v. accentuat, evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat.

POTENTÁT s. autocrat.

potentát s. m., pl. potentáţi

POTENTÁ//T ~ţi m. 1) Conducător absolut al unei ţări care îşi exercită puterea în mod arbitrar; despot; tiran; dictator. 2) fig. Persoană care deţine o putere excesivă. /<fr. potentat, lat. potentatus

POTENTÁT s.m. Şef de stat care îşi exercită puterea în mod despotic şi arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influenţă. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus].