PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiţi, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre fiinţe) cu forţele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârşit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.

PRĂPĂDÍT adj., s. 1. adj. v. nimicit. 2. adj. v. extenuat. 3. adj. v. slab. 4. adj., s. v. neputincios. 5. adj. v. amărât. 6. adj. v. ruinat. 7. adj. v. deplorabil. 8. adj. v. uzat. 9. adj. v. sărăcăcios. 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)

PRĂPĂDÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PRĂPĂDI şi A SE PRĂPĂDI. 2) (despre obiecte, clădiri etc.) Care a ajuns într-o stare rea sub acţiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) şi substantival (despre persoane) Care este distrus fiziceşte sau/şi moraliceşte; epuizat; vlăguit. ♢ Om ~ om care trezeşte compătimire. 4) Care este foarte sărac. /v. a (se) prăpădi