PRÍNDERE, prinderi, s.f. Acţiunea de a (se) prinde şi rezultatul ei; prins¹. – V. prinde.

PRÍNDERE s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.

PRÍNDERE s. I. 1. apucare, luare, prins. (~ vasului cu mâna.) 2. v. înhăţare. 3. v. fixare. 4. v. agăţare. 5. v. îmbinare. 6. v. lipire. 7. v. înhămare. 8. v. în-jugare. 9. v. arestare. 10. v. capturare. 11. v. vânat. 12. v. pescuit. II. 1. v. cârpire. 2. coagulare, închegare. (~ laptelui.) 3. v. anchiloză. III. v. re-cepţionare.

príndere s. f., g.-d. art. prínderii; pl. prínderi