PRIVÉLIŞTE, privelişti, s.f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobişnuit etc.) care se înfăţişează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ♢ Loc. adv. În privelişte = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -işte.

PRIVÉLIŞTE s. v. căutătură, privire, repre-zentaţie, spectacol, uitătură.

PRIVÉLIŞTE s. 1. cadru, peisaj, scenă, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (O încântătoare ~ de natură.) 2. v. per-spectivă. 3. v. aspect.

privélişte s. f., g.-d. art. privéliştii; pl. privélişti

PRIVÉLIŞT//E ~i f. 1) Aspect al unui colţ din natură privit dintr-un anumit punct; vedere. 2) Spectacol sau eveniment neobişnuit care se desfăşoară înaintea ochilor. /priveală + suf. ~işte