PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. şi reg.) A se simţi, a-i merge bine, a fi mulţumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăţa. – Din sl. proslaviti.

A proslăvi ≠ a denigra

PROSLĂVÍ vb. v. ajuta, deceda, dispărea, duce, lăfăi, milui, muri, pieri, prăpădi, răposa, răsfăţa, sfârşi, stinge, sucomba.

PROSLĂVÍ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări.

proslăví vb. (sil. mf. -slă-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. proslăveáscă

A PROSLĂV//Í ~ésc tranz. A ridica în slăvi; a prezenta ca având proprietăţi deosebite; a preamări. /<sl. proslaviti