RADIÁ¹, radiez, vb. I. 1. Intranz. şi tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăştia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcţiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfăţişare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÁ², radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A şterge dintr-un registru, a scoate din evidenţă, a face operaţia de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.

RADIÁ vb. a şterge. (A ~ dintr-o evidenţă.)

RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

radiá (a emite raze, a scoate din evidenţă) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. şi pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)

A RADI//Á¹ ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăştia în toate direcţiile; a împrăştia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre faţa lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A RADI//Á² ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripţii etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidenţă. [Sil. -di-a] /<fr. radier

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăştia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A şterge (de pe o listă), a scoate din evidenţă. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].