RĂZBÓI¹, războaie, s.n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice şi politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice şi de stat sau pentru menţinerea celei existente. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relaţiile internaţionale, provocată de politica de ostilitate a unor state faţă de altele, care nu ia totuşi forma unui conflict armat. Război psihologic = stare de tensiune, de hărţuială nervoasă, psihică, iniţiată şi întreţinută cu scopul de a zdruncina moralul forţelor adverse şi de a demoraliza populaţia. Stare de război = beligeranţă. ♦ Fig. Ceartă; neînţelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din sl. razboj „ucidere, jaf“.

RĂZBÓI², războaie, s.n. 1. Maşină de lucru folosită pentru confecţionarea ţesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de ţesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.

RĂZBOͳ, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Şi fig.) A purta război¹, a se lupta, a se bate. – Din război¹.

Război ≠ pace

RĂZBOÍ vb. v. lupta.

RĂZBÓI s. v. bătălie, car, chingă, gherghef, încăierare, înfruntare, jug, luptă, punte.

RĂZBÓI s. 1. (pop.) stative (pl.), (reg.) argea, teară. (A ţese ceva la ~.) 2. cal, căluşel. (~ la moara de vânt.)

RĂZBÓI s. (MIL.) 1. conflict, (înv. şi pop.) bătaie, răzbel, (reg.) bozgun, (înv.) harţă, oaste, oştenie, oştenire, oştire, oştit. (S-a iscat un ~.) 2. (înv.) nepace. (Stare de ~.)

răzbói (conflict armat, unealtă) s. n., pl. războáie

războí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. războiésc, imperf. 3 sg. războiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. războiáscă

RĂZB//ÓI¹ ~oáie n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ♢ ~ de eliberare naţională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenţei şi apărării suveranităţii statului. ~ rece stare de tensiune în relaţiile internaţionale, caracterizată prin menţinerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj

RĂZB//ÓI² ~oáie n. 1) Instalaţie casnică alcătuită din două suluri, iţe şi vătale, folosită la confecţionarea ţesăturilor. A ţese ceva la ~. 2) Maşină de ţesut, folosită în industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj

A SE RĂZBO//Í mă ~iésc intranz. şi fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război

RAZBOI