REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viaţă, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcţiile vitale ale organismului; a reînsufleţi, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

REANIMÁ vb. 1. (MED.) a reînsufleţi. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleţi.

reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. şi pl. reanímă/reanimeáză

A REANIM//Á ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viaţă; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Şi reanim] /re- + a anima

REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viaţă, a reînsufleţi; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].