TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele şi metodele de tratament, precum şi modul de întrebuinţare a medicamentelor; ştiinţa vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ţine de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.

terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. sg. terapeútică, pl. terapeútice

TERAPEÚTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de terapeutică; propriu terapeuticii. /<fr. thérapeutique

TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „curativ“, „(referitor la) terapie“, „de îngrijire medicală“. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique].