RECÚRS, recursuri, s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare să verifice legalitatea şi temenicia unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

RECÚRS s. v. ajutor, asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin.

RECÚRS s. v. recurgere.

recúrs s. n., pl. recúrsuri

RECÚRS ~uri n. Cerere adresată unei instanţe judecătoreşti superioare pentru a verifica justeţea unei decizii luate de o instanţă judecătorească inferioară. /<lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours

RECÚRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare casarea hotărârii unei instanţe inferioare. 2. Recurgere. ♢ A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].