REFERÍNŢĂ, referinţe, s.f. l. Informaţie pe care o dă cineva cu privire la situaţia unei persoane. ♦ P. gener. Informaţie, lămurire, explicaţie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinţă = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează poziţiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul faţă de altul, la care se raportează poziţiile corpurilor sau poziţiile în câmpurile de forţă. ♦ (În loc. adj.) De referinţă = la care te poţi referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

REFERÍNŢĂ s. 1. v. referire. 2. v. informaţie.

REFERÍNŢĂ s. v. legătură, raport, relaţie.

referínţă s. f., g.-d. art. referínţei; pl. referínţe

REFERÍNŢ//Ă ~e f. 1) Informaţie care se referă la o anumită persoană. 2): Lucrare de ~ lucrare (dicţionar, îndrumar etc.) care este consultată în permanenţă. 3) Notă sau indicaţie precisă care se referă la o anumită lucrare. 4) Funcţie de referire. 5): Sistem de ~ sistem de coordonate la care se raportează poziţiile corpurilor. /<germ. Referenz, fr. référence

REFERÍNŢĂ s.f. 1. Informaţie, lămurire dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ (Mat., fiz.) Sistem de referinţă = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul faţă de altul la care se raportează poziţiile corpurilor; referenţial. [< fr. référence].