ŞUMÁR, şumari, s.m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar.

SUMÁR, -Ă, sumari, -e, adj., s.n. I. Adj. (Despre manifestări intelectuale, orale sau scrise; adesea adverbial) (Spus sau expus) în câteva cuvinte; pe scurt, succint. ♦ Făcut în pripă, foarte simplu; superficial, expeditiv. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care constă din (prea) puţine articole; strict necesar. II. S.n. 1. Conţinutul pe scurt al unei scrieri, al unor studii, al unor dezbateri etc.; rezumat. 2. Tablă de materii a unei cărţi, a unei reviste etc.; cuprins. – Din lat. summarius, fr. sommaire.

ŞUMÁR s. v. pădurar.

SUMÁR s. v. inventar, listă.

SUMÁR adj., s. 1. adj. v. sintetic. 2. adj. succint, (înv.) repede. (O schiţă ~ a situaţiei.) 3. adj. v. fugitiv. 4. adj. v. superficial. 5. s. v. tablă de materii.

sumár adj. m., pl. sumári; f. sg. sumáră, pl. sumáre

sumár s. n., pl. sumáre

şumár s. m., pl. şumári

SUMÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre acte de vorbire, expuneri, texte) Care constă din puţine cuvinte; redat pe scurt; în puţine cuvinte; concis; lapidar; laconic; succint. 2) (despre acţiuni) Care este făcut în pripă; superficial; rapid. 3) (despre îmbrăcăminte) Care constă numai din câteva articole strict necesare. /<lat. summarius, fr. sommaire

SUMÁR² adv. 1) În câteva cuvinte; pe scurt; rezumativ. 2): Îmbrăcat ~ îmbrăcat numai cu strictul necesar. /<lat. summarius, fr. sommaire

SUMÁR³ ~e n. 1) Conţinut scurt al unei lucrări; rezumat. 2) Tablă de materii; cuprins. /<lat. summarius, fr. sommaire

şumár, şumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăţi de teren arabil; pândar.