REGIÚNE, regiuni, s.f. 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puţin omogenă, dintr-o ţară sau de pe glob, care prezintă caractere comune; ţinut, zonă. 2. Unitate administrativă şi teritorială în România (între 1950 şi 1968) alcătuită din raioane şi din unul sau mai multe oraşe importante. 3. Porţiune determinată a unei fiinţe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

REGIÚNE s. 1. loc, teren, ţinut, zonă. (Nu cunoaşte bine ~.) 2. v. loc. 3. ţinut, (înv.) latură. (În ce ~ ne aflăm?) 4. v. meleag. 5. loc, parte, ţinut. (Vezi cum e şi prin alte ~i.) 6. v. teritoriu. 7. ţinut, zonă, (înv.) oblastie, olat. (În ~ile calde.) 8. su-prafaţă, teritoriu, zonă. (O ~ aridă.) 9. v. zonă. 10. (ANAT.) regiune inghinală = (înv. şi pop.) stinghie.

regiúne s. f. (sil. -gi-u-), g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

REGIÚN//E ~i f. 1) Teritoriu de proporţii mari, care are anumite caracteristici specifice (de climă, relief, resurse economice etc.); ţinut; meleag. ~ alpină. 2) Unitate admi-nistrativ-teritorială constând din mai multe raioane şi oraşe. 3) Porţiune a corpului unei fiinţe sau a unui obiect, determinată numai în linii generale. ~ cervicală. [G.-D. regiunii; Sil. -gi-u-] /<fr. région, lat. regio, ~onis

REGIÚNE s.f. 1. Mare întindere de pământ; ţinut, zonă. ♦ Porţiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativă şi teritorială în România, între 1950 şi 1968, cuprinzând mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. région, it. regione, lat. regio].