ROD, roade, s.n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obţinute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ♢ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ♢ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late şi lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceaţă de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acţiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s.f.] – Din sl. rodŭ.

ROD s. v. avantaj, beneficiu, câştig, coborâtor, consecinţă, descendent, efect, folos, generaţie, neam, odraslă, profit, progenitură, repercusiune, rezultat, scoborâtor, seminţie, spiţă, testicul, urmare, urmaş, viţă, vlăstar.

ROD s. (BOT.) 1. v. fruct. 2. v. recoltă. 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strâns ~ul câmpului.) 4. rodul-pământuluí (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pământului, piciorul-viţelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoşoaică, hribă, mărceţ, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.

rod s. n., pl. roáde

ROD roáde n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recoltă. ♢ Cu ~ roditor. ~ul-pământului plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, lucioase, după a cărei dezvoltare florală, în popor, se apreciază recolta aşteptată. 2) fig. Rezultat al unei acţiuni; consecinţă; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) înv. pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinţii ei; odraslă. /<sl. rodu