ROI², roiuri, s.n. 1. Grup compact de albine, ieşite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Mulţime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mişcare. ♦ Mulţime de lucruri de acelaşi fel (văzute în mişcare). 3. Grup de corpuri cereşti, relativ concentrate în spaţiu, având caracteristici care sugerează o provenienţă comună. – Din sl. roj.

ROI¹, roi, s.m. Roit, roire. Epoca roilor. – Din roi³.

ROͳ, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieşi din stup zburând în roiuri² (1) spre a-şi căuta un nou locaş şi a da naştere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din acelaşi loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mişuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

ROÍ vb. v. forfoti.

ROI s. v. matcă.

roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii

roi (grup) s. n., pl. róiuri

roí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. roiésc, imperf. 3 sg. roiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. roiáscă

A RO//Í ~iésc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mişuna; a fojgăi; a foşni. /<bulg. roja, sb. rojiti

ROI róiuri n. 1) Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2) fig. Grup de fiinţe sau de obiecte în mişcare. ♢ ~ meteoric ansamblu de me-teori ale căror traiectorii luminoase pe bolta cerească pornesc din acelaşi punct. ♢ Roiuri de stele concentrări de stele având aceeaşi provenienţă şi proprietăţi similare. /<sl. roj

roi s.m. (reg.) pui de căprioară.