ROMANTÍSM s.n. Mişcare artistică şi literară apărută la începutul sec. XIX ca o reacţie împotriva clasicismului şi regulilor lui formale, care a preluat tradiţiile naţionale şi populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia şi libertatea de expresie. ♢ Ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ♦ Romantism economic = curent utopic apărut în economia politică, în secolul trecut. – Din fr. romantisme.

ROMANTÍSM s. 1. (rar) romanticism. (~ literar.) 2. (peior.) romanţiozitate. (~ul unui tânăr visător.)

romantísm s. n., (atitudini) pl. romantísme

ROMANTÍSM ~e n. 1) (în arta şi literatura sec. XIX) Curent apărut ca reacţie împotriva clasicismului, care susţinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., dând frâu liber imaginaţiei. 2) Atitudine romantică; compor-tament romantic. /<fr. romantisme

ROMANTÍSM s.n. 1. Mişcare literară şi artistică, apărută în Europa la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX ca o reacţie împotriva clasicismului, caracterizată prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate şi de imaginaţie şi prin zugrăvirea figurilor excepţionale. ♦ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre visare, spre melancolie; romanţiozitate. 2. Romantism filozofic = denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiţie ca metodă de cunoaştere, pe libertatea şi spontaneitatea de gândire şi de faptă, precum şi pe pasiuni şi interese în morală, ca o reacţie contra filozofiei clasice, raţionale. [< fr. romantisme].