ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s.n., (4) ronde, adj. 1. S.n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S.n. Piaţetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având adesea la mijloc o plantaţie de flori sau un monument. 3. S.n. Inspecţie de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecţie. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ♢ Ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ♢ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecţia (santinelelor) sau a face inspecţie. 4. S.n. (Cor.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase şi drepte; literă astfel scrisă. Peniţă rondă = peniţă specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.

ROND adj. v. circular, rotund.

rond s. n., pl. rónduri

ROND¹ ~ă (~e) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. ♢ Scriere ~ă scriere cu litere rotunde şi groase. Peniţă ~ă peniţă cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

ROND² ~uri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai înalt decât terenul din jur. 2) Piaţă mică circulară, de unde pornesc mai multe artere de circulaţie, având în centru o plantaţie de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspecţie de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garni-zoană. 4) Figură în formă de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

ROND¹ s.n. 1. Porţiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piaţă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< fr. rond].

ROND² s.n. 1. Inspecţie făcută în timpul nopţii la diferite posturi de pază ale unei unităţi militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecţie. ♢ Ofiţer de rond = ofiţer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăţi în spatele crenelurilor, care permitea mişcarea apărătorilor. 2. (Muz.) Rondă. [< fr. ronde].

ROND³ s.n. (Coregr.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. [< fr. rond (de jambe)].