OSS Suport OpenSuse Ubuntu Mandriva Firefox openOffice Gimp 7 zip Thunderbird

 
Dicţ[email protected]

Cauta un cuvânt:

rupt. 9 rezultate gasite
RUPT2, -Ă, rupţi, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ Fig. (Despre relaţii prieteneşti, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părţi ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forţa) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S.f. Înţelegere între contribuabili şi visterie, în evul mediu, în ţările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înţelegeri; ruptoare. – V. rupe.
RUPT1 s.n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preţ; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.
RUPT adj. v. intermitent, întrerupt, între-tăiat, ritmic, sacadat.
RUPT adj. 1. v. frânt. 2. v. plesnit. 3. v. zdrenţuit. 4. v. sfâşiat. 5. v. zdrenţăros. 6. sfâşiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. v. zdren-ţăros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frânt. (Os ~; mână ~.) 10. v. extenuat.
rupt s. n. (pl. rupte în loc. pe ~)
RUP//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival v. A RUPE şi A SE RUPE. ♢ ~ de oboseală foarte ostenit. ~ de foame foarte flămând. Râde ~tul de cârpit se spune despre cel care îşi bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. 2) Care este îndepărtat, înstrăinat. ~ de viaţă. /v. a rupe
RUPT1 s.n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare.
RUPT1 s.n. ~ 2. (În loc.) (Nici) În ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci. Munceşte pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea]
RUPT2, -Ă, rupţi, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , găurit (prin întrebuinţare). ♦ Cu carnea trupului sfâşiată; rănit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. de, arătând cauza) Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lanţ rupt. ♦ E x p r. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu vă zic rupt-ales Că aşa fără nici o rânduială Nu putem nici până dimineaţă Rămânea. ~ 3. ~; smuls, v. c u l e s. Floare ruptă. ♦ E x p r. Bucăţică ruptă = v. b u c ă ţ i c ă. 4. ~ , îndepărtat; care a pierdut legătura cu....
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici



Jocuri