ŞARG, -Ă, şargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben deschis, iar cel din coamă, coadă şi extremităţile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben deschis. – Din magh. sárga.

SÂRG s.n. (Pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös „grăbit“.

ŞARG adj. gălbui. (Cal ~.)

SÂRG s. v. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel.

SÂRG s. bunăvoinţă, râvnă, silinţă, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destul ~, dar nu putea realiza nimic.)

sârg s. n.

şarg adj. m., pl. şargi; f. sg. şárgă, pl. şárge

SÂRG n. : Cu ~ a) cu râvnă; cu tragere de inimă; b) repede; iute. De ~ repede; îndată. /<ung. szrorog

ŞAR//G -gă (-gi, -ge) şi substantival (despre cai) Care are păr galben-deschis; cu părul galben-deschis. /