SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr-un arc încordat. ♢ Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ (închipuite ca fiind urme de trăsnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Porneşte săgeată. ♦ Fig. Vorbă, aluzie ironică sau răutăcioasă; înţepătură. 2. Indicator de direcţie în formă de săgeată (1). 3. Fiecare dintre stâlpii caselor şi pătulelor de la ţară, care sunt fixaţi cu capătul de jos în grinzile temeliei şi cu cel de sus în grinzile acoperişului. ♦ Aripă la moara de vânt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fântânii şi având la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (Mat.) Distanţa maximă dintre un arc de curbă şi coarda care uneşte extremităţile lui. 5. (Geogr.; în sintagma) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună. 6. Compus: săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată şi cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – Lat. sagitta.

SĂGEÁTĂ s. v. coardă, cordar, fulger, înjunghietură, întinzător, înţepătură, junghi, junghietură, pârghie, săbiuţă, strună, trăsnet, trăsnitură.

SĂGEÁTĂ s. 1. (reg.) răpezitor, (înv.) săhăidac. (O~ pornită din arc.) 2. (reg.) suliţă. (~ pe mormântul unui tânăr.) 3. (CONSTR.) (reg.) suliţă. (~ pe coama caselor ţărăneşti.) 4. v. aripă. 5. (TEHN.) (reg.) colur. (~ la aripa morii de vânt.) 6. (TEHN.) fofează, (Mold.) col. (~ la moara de vânt.) 7. (GEOGR.) săgeată litorală v. cordon litoral. 8. (BOT.) săgeata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (reg.) iarba-săgeţii.

săgeátă s. f., g.-d. art. săgéţii; pl. săgéţi

SĂG//EÁTĂ ~éţi f. 1) Vergea cu vârf ascuţit şi cu două aripioare la capăt care se aruncă cu arcul. ♢ ~eata-apei plantă acvatică cu frunze lanceolate şi cu flori albe. 2) fig. Aluzie ironică sau răutăcioasă la adresa cuiva. 3) Indicator de direcţie. [ G.-D. săgeţii] /<lat. sagitta