SĂTURÁ, sátur, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A(-şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ♢ Loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulţumit, satisfăcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. – Lat. saturare.

SATURÁ, saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturaţie. – Din fr. saturer, lat. saturare.

SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) *3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plic-tisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)

SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.

saturá vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. şi pl. satureáză

săturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. şi pl. sátură; conj. prez. 3 sg. şi pl. sáture

A SATUR//Á ~éz tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturaţie. /<fr. saturer, lat. saturare

A SĂTURÁ sátur tranz. 1) A face să se sature. 2) pop. (fiinţe) A face să se lase (de un obicei rău); a dezbăra. /<lat. saturare

A SE SĂTURÁ mă sátur intranz. 1) A-şi potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simţi întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. ♢ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădureţe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ până în gât a-i fi lehamite. /<lat. saturare

SATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturaţie. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].