SALUTÁRE, salutări, s.f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) Formulă de salut folosită mai ales la despărţire sau la întâlnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politeţe pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.

SALUTÁRE s., interj. 1. s. v. salut. 2. interj. (reg.) servus!, (fam.) pa!, salve! (~! şi pe mâine.) 3. s. (la pl.) v. complimente.

salutáre s. f., g.-d. art. salutării; pl. salutări

SALUT//ÁRE ~ări f. 1) v. A SALUTA şi A SE SALUTA. 2) mai ales la pl. Urare de bine transmisă cuiva; complemente. ♢ ~! a) bună ziua! b) la revedere. /v. a (se) saluta

salutare prescurtata folosita in convorbirile via internet,intre utilizatori.

salutare

SALUTÁRE s.f. Acţiunea, faptul de a saluta; formulă, termen de salut; salut. ♦ (la pl.) expresie de politeţe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. [< saluta].