SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s.f. Faptul de a acţiona după bunul plac, nesocotind şi încălcând voinţa şi drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.

SAMAVOLNICÍE s. 1. v. abuz. 2. v. tiranie.

samavolnicíe s. f., arf. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile

SAMAVOLNICÍ//E ~i f. 1) Acţiune arbitrară care încalcă drepturile şi voinţa altora; silnicie. 2) Faptă samavolnică. /samovolnic + suf. ~ie