TIRANÍE, tiranii, s.f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obţinută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie.

TIRANÍE s. (POL.) despotism, samavolnicie, (înv.) despoţie. (~ unei guvernări.)

tiraníe s. f., art. tiranía, g.-d. art. tiraníei; pl. tiraníi, art. tiraníile

TIRANÍ//E ~i f. 1) Formă de conducere politică în care puterea de stat se afla în mâinile unui tiran; despotism. 2) Guvernare bazată pe puterea nelimitată a unei persoane despotice. 3) Atitudine sau comportare de tiran. [G.-D. tiraniei] /<ngr. tirannia, fr. ty-rannie