SERGÉNT, sergenţi, s.m. 1. Grad inferior în armată sau în poliţie, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ♢ Sergent-major = grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, primul grad de subofiţer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

SERGÉNT s. gardian, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)

sergént s. m., pl. sergénţi

SERGÉN//T ~ţi m. 1) Militar cu grad imediat superior caporalului. 2) : ~ de stradă slujbaş la poliţie cu misiunea de a menţine ordinea publică pe străzile unui oraş; gardist. /<fr. sergent, germ. Sergeant

SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliţie, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului şi inferior plutonierului, primul grad de subofiţer. [< fr. sergent].