SÉTE s.f. Senzaţie fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării ţesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorinţă arzătoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaţ; p. ext. cu putere, cu violenţă, tare. – Lat. sitis.

SÉTE s. v. secetă, uscăciune.

SÉTE s. (FIZIOL.) însetare, (înv. şi reg.) însetoşare. (Senzaţia de ~.)

séte s. f., g.-d. art. sétei

SÉTE f. 1) Senzaţie fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ♢ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte însetat. 2) fig. Dorinţă aprinsă. ~ de libertate. ♢ Cu ~ a) cu nesaţ; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis