SEU s.n. Grăsime animală obţinută din ţesuturile grase ale bovinelor, ovinelor şi cabalinelor, întrebuinţată în industrie şi, mai rar, în alimentaţie. ♦ Fig. Avere, bogăţie, bunăstare personală. ♢ Expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăţi. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrăşa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.

SEU s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.

seu s. n., art. séul; pl. séuri

SEU ~uri n. Grăsime de animale rumegătoare, folosită mai ales în industrie. ~ de oaie. ♢ A avea ~ a avea o situaţie materială bună; a fi înstărit. A prinde la ~ (sau a face ~) a deveni avut. /<lat. sebum

şeu! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă găinile.