SFRÉDEL, sfredele, s.n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuţite sau cu tăişuri şi folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelaţii formate din trei stele. – Din bg. svredel.

SFRÉDEL s. v. buclă, bulboacă, bulboană, cârlionţ, creţ, inel, ochi, ondulaţie, ondulă, spirală, val, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, zuluf.

SFRÉDEL s. 1. burghiu. 2. (TEHN.) (pop.) spiţelnic. (Cu ~ul se fac găuri în căpăţâna roţii căruţei.) 3. (ENTOM.) sfredeluş. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spiţelnicul (art.), câinele-mic, iezii-caprei (pl.).

sfrédel s. n., pl. sfrédele

SFRÉDEL ~e n. Unealtă de perforat prin rotaţie, constând dintr-o bară de oţel spiralată şi cu muchii ascuţite; burghiu. /<bulg. svredel