SIMPLITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicaţii; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile şi căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). 2. Credulitate, naivitate. ♦ Însuşire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturaleţe. – Simplu + suf. -itate.

Simplitate ≠ complexitate, vanitate

SIMPLITÁTE s. 1. v. uşurinţă. 2. v. sobrietate. 3. simplicitate. (~ expresiei.) 4. v. naturaleţe. 5. v. modestie. 6. v. naivitate.

simplitáte s. f., g.-d. art. simplităţii

SIMPLITÁTE f. 1) Caracter simplu. 2) Lipsă de artificialitate; originalitate. 3) Comportament simplu, lipsit de prefăcătorie. [G.-D. simplităţii] /simplu + suf. ~itate

SIMPLITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi simplu, necomplicat; simplicitate. ♦ Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament sau de prefăcătorie; sinceritate, cinste. 2. Naivitate, credulitate; prostie. [< simplu + -itate].