REDÚS, -Ă, reduşi, -se, adj. 1. Scăzut, micşorat, diminuat (ca proporţii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcţii şi expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operaţia pentru obţinerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanţe) Din care a fost scos oxigenul şi care a câştigat electroni. – V. reduce.

Redus ≠ căpos, deştept, erudit, inteligent, isteţ, mărit, numeros, vast

REDÚS adj. v. meschin.

REDÚS adj. 1. mic. (O suprafaţă ~; de proporţii ~.) 2. diminuat, micşorat, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. pre-scurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuţinat, micşorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micşorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câştig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (Trebuinţe ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puţin, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginít. 24. v. slab.

REDÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A REDUCE şi A SE REDUCE. 2) fig. (despre persoane) Care denotă inteligenţă insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. /v. a (se) reduce

REDÚS, -Ă adj. 1. Micşorat, scăzut. ♦ (Despre fracţii şi expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanţe) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].