SLUGÁRNIC, -Ă, slugarnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care are o atitudine umilă, lipsită de demnitate faţă de cei pe care îi slujeşte sau de care depinde; (despre manifestări ale oamenilor) care decurge dintr-o astfel de atitudine; servil. – Slugar (Înv. „slugă“ < bg. ) + suf. -nic.

SLUGÁRNIC adj. v. cinstit, credincios, de-votat, fidel, nestrămutat, statornic.

SLUGÁRNIC adj., adv. 1. adj. plecat, servil, (livr.) obsecvios. (E prea ~ în faţa şefilor.) 2. adj. servil, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 3. adv. servil, (înv.) slugăreşte. (Se poartă ~.)

slugárnic adj. m., pl. slugárnici; f. sg. slugárnică, pl. slugárnice

SLUGÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial (despre oameni şi despre manifestările lor) Care vădeşte umilinţă (ca slugile în faţa superiorilor); lipsit de demnitate; servil. /a slugări + suf. ~nic