Hangman.ro - Dicţionarul limbii române

sol. 22 rezultate gasite

SOL¹ s. invar. m. (Muz.) 1. Unul din cele şapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL⁴ s.n. (Chim.) Soluţie coloidală. – Din fr. sol.

SOL², soli, s.m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei ţări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunţile ţărăneşti) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL⁵, soluri, s.n. 1. Strat afânat, moale şi friabil de la suprafaţa scoarţei pământeşti, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viaţă al plantelor; suprafaţa pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Şi în sintagma exerciţiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

SOL³, soli, s.m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

ŞOL s. v. cană, ceaşcă.

SOL s. v. soluţie coloidală.

SOL s. v. vătaf, vătăşel, vornicel.

SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

SOL s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.)

sol (muz.) s. m. invar.

sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli

sol (chim.) s. n., pl. sóluri

sol (stratul superior al scoarţei pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri

SOL¹ m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol

SOL² ~uri n. Strat superior al scoarţei terestre, care se caracterizează prin fertilitate şi pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum

SOL³ ~i m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei ţări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „sol“ (1), „pământ“. [< lat. solum].

şol² s.n. (reg.) cremă (pentru întreţinerea pielii).

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafaţa Pământului, în care se dezvoltă viaţa vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluţie coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

SOL² s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici