SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste care se petrec ochiurile când se împleteşte o reţea sau o plasă. II. 1. Porţiune a scapulei care susţine articulaţia umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ♢ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susţine articulaţia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă şi lată, cu două tăişuri. – Lat. spatha.

SPÁTĂ s. (ANAT.) 1. (la oameni) omoplat, scapulă, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală. 2. (la animale) (reg.) arm.

SPÁTĂ s. v. gater, joagăr, paloş, rezemătoare, sabie, spadă, spate, spătar, spetează, spinare.

spátă (piesă la războiul de ţesut, spadă) s. f., pl. spáte

spátă (os; spetează) s. f., g.-d. art. spétei; pl. spéte

SPÁT//Ă¹ spéte f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioară a articulaţiei umărului; omoplat. 2) Porţiune a corpului din regiunea acestui os. ♢ Lat în spete spătos, robust. ~a-dracului varietate de ferigă cu frunze foarte dinţate. 3) (la animale) Os lat care se află în partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectivă. 5) rar Spetează a scaunului. /<lat. spatha

SPÁT//Ă² ~e f. Piesă la războiul de ţesut prin care se trec firele de urzeală şi cu care se îndeasă firele bătăturii. /<lat. spatha

SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe].