SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparţine speculaţiei (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica şi cu experienţa. – Din fr. spéculatif.

SPECULATÍV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. sg. speculatívă, pl. speculatíve

SPECULATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de speculaţiile filozofice; bazat pe speculaţii filozofice. 2) Care se bazează numai pe consideraţii teoretice fără legătură cu practica. /<fr. spéculatif

SPECULATÍV, -Ă adj. Bazat pe speculaţie (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif].