SPLÉNDID, -Ă, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreţ. [Acc. şi: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus.

SPLÉNDID adj., adv. 1. adj. v. minunat. 2. adj. falnic. 3. adj. grandios, măreţ, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. adj. v. grandios. 5. adj. fastuos. 6. adj. desăvârşit, excepţional, extraordinar, formidabil, ideal, v. perfect. 7. adj. minunat, superb, (fig.) ceresc, divin, dumne-zeiesc, îngeresc, serafic, (livr. fig.) celest. (O muzică ~.) 8. adv. minunat, superb, (fig.) divin, dumnezeieşte, îngereşte. (Cântă ~.)

spléndid adj. m., pl. spléndizi; f. sg. spléndidă, pl. spléndide

SPLÉNDI//D ~dă (~zi, ~de) şi adverbial 1) Care impresionează prin calităţi deosebite; magnific; superb. Poezie ~dă. 2) Care este de o frumuseţe uimitoare; celest. Panoramă ~dă. /<fr. splendide, lat. splendidus

SPLÉNDID, -Ă adj. Foarte frumos; strălucitor, măreţ. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].