SPURCÁT¹ s.n. 1. Faptul de a (se) spurca. 2. (Reg.; concr.) Excremente. – V. spurca.

SPURCAT² -Ă, spurcaţi, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ♢ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar şi nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din acelaşi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreţ; mârşav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca.

SPURCÁT s., adj. v. eretic, schismatic.

SPURCÁT s. v. aghiuţă, antrax, cărbune, dalac, demon, diavol, drac, excrement, fecale, încornoratul, naiba, necura-tul, pustulă malignă, reumatism, satană, tartor.

SPÚRCAT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

SPURCÁT adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.

SPURCÁT adj. v. carnal, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dez-măţat, fizic, imoral, impur, infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, mur-dar, necurat, nedemn, nelegiuit, nemer-nic, neruşinat, netrebnic, pervertit, ruşinos, scelerat, stricat, ticălos, tru-pesc, vicios.

spurcát s. n.

SPURCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SPURCA şi A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustător. 3) fig. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; mârşav; josnic; ticălos; nemernic; abject; infam. /v. a spurca