STATÓR, statoare, s.n. Parte a unei maşini de forţă (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcţionării maşinii, fiind solidarizată cu carcasa maşinii sau constituind însăşi carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.

statór s. n., pl. statoáre

STAT//ÓR ~oáre n. tehn. Parte a unei maşini de forţă motoare sau generatoare (înăuntrul căreia se învârteşte un rotor). /<fr. stator, germ. Stator

STATÓR s.n. Partea fixă a unei maşini de forţă înăuntrul căreia se învârteşte rotorul. [< fr. stator].