STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face parte din populaţia altei ţări decât aceea în care se află sau trăieşte; (om, fiinţă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuieşte, trăieşte. ♦ (Persoană) care aparţine unei naţionalităţi ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate naţională. 2. Adj. (Despre ţări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparţine sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu se află în relaţii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ♢ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuţi, neprietenoşi. ♦ (Om) înstrăinat (sufleteşte), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingenţă cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparţine altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularităţi decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobişnuit; bizar. [Var.: (pop) streín, -ă adj., s.m. şi f.] – Et. nec.

Străin ≠ autohton, indigen, neaoş

STRĂÍN adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

STRĂÍN adj., s. 1. adj., s. pripăşit, venetic, (înv.) nemernic. (Om ~ prin acel loc.) 2. s. venetic, (prin Ban.) avenitură, (înv.) curbet, venitură. (Un ~ pripăşit undeva.) 3. adj., s. pribeag, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E ~ pe la noi.) 4. adj., s. (înv.) varvar. (E ~ de aceste locuri.) 5. adj. v. înstrăinat. 6. adj. v. stingher. 7. adj. v. necunoscut. 8. adj. extern. (Probleme ~ preocupărilor noastre.)

străín adj. m., s. m., pl. străíni; f. sg. străínă, pl. străíne

STRĂÍN ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) Care ţine de altă ţară; propriu altei ţări. Turişti ~i. 2) Care este originar din altă parte. Om ~. ♢ Prin ~i printre oameni necunoscuţi; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparţine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se află în relaţii de rudenie; care nu este înrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care împărtăşeşte concepţii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de altă natură. 6) şi adverbial Care este despărţit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natură) de mediul în care se află. Corp ~. 8) Care nu se leagă (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupări. /<lat. extraneus