|
strălucit. 4 rezultate gasite
STRĂLUCÍT, -Ă, străluciţi, -te, adj. 1. Care străluceşte; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. Fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însuşirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – V. străluci.
STRĂLUCÍT adj. 1. v. sclipitor. 2. v. fastuos. 3. v. falnic. 4. v. vitejesc. 5. strălucitor, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)
STRĂLUCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A STRĂLUCI. 2) fig. Care se impune prin calităţile sale; excepţional; excelent. Operetă ~tă. 3) şi adverbial Care trezeşte încântare, admiraţie; încântător; admirabil. A răspuns ~. /v. a străluci
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|