SUBORDONÁT, -Ă, subordonaţi, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relaţie de subordonare. ♦ Propoziţie subordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie, îndeplinind funcţiunea unei părţi de propoziţie a regentei; propoziţie secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

Subordonat ≠ autonom, nesubordonat

SUBORDONÁT adj., s. 1. adj. v. dependent. 2. adj., s. v. subaltern. 3. adj. subsumat. (Noţiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propo-ziţie ~.)

subordonát (log. şi subordinát) adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonáţi; f. sg. subordonátă, pl. subordonáte

SUBORDONÁ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) v. A SUBORDONA. ♢ (Propoziţie) ~tă propoziţie secundară dependentă de o regentă. /<fr. subordonné

SUBORDONÁ//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care se supune unui şef, care se află în subordine; subaltern. /<fr. subordonné

SUBORDONÁT, -Ă adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ♢ Propoziţie subordonată (şi s.f.) = propoziţie care determină o altă propoziţie, depinzând de ea; propoziţie secundară; noţiune subordonată = noţiune mai puţin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. şi f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].