SUBTÍL, -Ă, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni şi despre însuşirile, manifestările lor; adesea adverbial) Care sesizează, pătrunde cele mai mici amănunte, care poate face distincţiile cele mai fine; ager, pătrunzător, perspicace, fin. 2. Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunţită; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care tratează cu multă fineţe, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi înţeles, cere o mare ascuţime a minţii. 3. (Rar) Foarte subţire; transparent, uşor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

SUBTÍL adj. v. subţire.

SUBTÍL adj. 1. v. perspicace. 2. v. ingenios. 3. v. fin. 4. (fig.) imponderabil. (Un sens ~.) 5. v. ales.

subtíl adj. m., pl. subtíli; f. sg. subtílă, pl. subtíle

SUBTÍL ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă capacitate de pătrundere în esenţa lucrurilor; perspicace; sagace. 2) (despre persoane) Care manifestă agerime rafinată; capabil să soluţioneze probleme dificile; perspicace. 3) Care necesită o examinare amănunţită datorită caracterului său delicat. 4) rar Care se caracterizează prin proprietăţi foarte fine; deosebit de fin; diafan. Parfum ~. /<fr. subtil, lat. subtilis