SULF s.n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găseşte în natură în stare nativă sau în combinaţii, întrebuinţat mai ales în tehnică şi în medicină; pucioasă. ♢ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.

SULF s. v. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie.

SULF s. (CHIM.) 1. pucioasă, (Olt. şi Transilv.) ţâmpor. 2. sulf volatil = anhidridă sulfuroasă, bioxid de sulf.

sulf s. n., simb. S

SULF n. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuinţat, mai ales în tehnică şi medicină; pucioasă. /<fr. sulf, lat. sulphur