SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioşi, -oase, adj. 1. Care se supără uşor, care nu ştie de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuieşte supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios.

SUPĂRĂCIÓS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) ţâfnos. (Om ~.) 2. v. nervos.

SUPĂRĂCIÓS adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezagreabil, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, neplăcut, supărat, supărător, trist.

supărăciós adj. m., pl. supărăcióşi; f. sg. supărăcioásă, pl. supărăcioáse

SUPĂRĂCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care se supără uşor; susceptibil; şifonabil. [Sil. -cios] /a supăra + suf. ~ăcios